Operaţiunea Goga (45)

Sînt lucruri pentru care Dan Brudaşcu bagă mîna în foc. Directorul Casei de Cultură Cluj-Napoca, biograf al lui Octavian Goga, le-a spus mereu în gura mare, fără teamă. Vara trecută, se afla la Ciucea cu un grup de epigramişti, participanţi la o nouă ediţie a Festivalului naţional „Eterna epigramă”, şi le vorbea acestora despre sfîrşitul neoficial, dar crunt, al lui Goga. În mod oficial, poetul transilvănean a murit în urma unui atac cerebral, însă Dan Brudaşcu – şi mai toţi sătenii din localitatea Ciucea, acolo unde s-a petrecut tragedia, pe 7 mai 1938 – merg pe varianta otrăvirii cu băutură. Octavian Goga – om politic, nu doar poet – trebuia să moară.

Cînd Dan Brudaşcu şi-a reluat teoria în faţa epigramiştilor invitaţi, cîţiva angajaţi ai muzeului au zis, cu voce scăzută, că nu pot merge pe varianta crimei în lipsa dovezilor. Brudaşcu s-a enervat şi le-a zis să-l dezgroape, dacă nu cred. Există motivaţia, există condiţiile.

Cică Goga stătea în calea lui Carol al II-lea şi a proiectelor sale „de distrugere a statului naţional unitar român”. „De curînd, studiind documentele păstrate în arhivele CNSAS am descoperit frica enormă pe care Carol al II-lea o nutrea faţă de O. Goga, de vreme ce chiar şi atunci cînd trupul neînsufleţit al poetului prim-ministru era transportat la Bucureşti, organele de Siguranţă au urmărit, pas cu pas, pe tot traseul de la Ciucea la Bucureşti, acest transport, raportînd orice detaliu. Nici după înmormîntare, stricta supraveghere a apropiaţilor săi nu a încetat”, explică Dan Brudaşcu. Cică şi parastasele au fost supravegheate.

După scena tensionată de la Ciucea, nişte ziare din Cluj au făcut o ştire, iar dovezile au început să iasă la lumină, din praful micilor istorii: un profesor clujean i-a adus la cunoştinţă că un anume Rusalim Piscoi, care a lucrat mai întîi ca ajutor de birjar şi apoi ca grădinar pe domeniul de la Ciucea al lui Goga, a fost martor al otrăvirii lui Goga: „Această persoană şi-a redactat memoriile legate de acest eveniment. Ele mi-au fost predate în copie de profesorul clujean”.

Lucrurile trebuie lămurite odată pentru totdeauna, ciucenii nu pot şi nu trebuie să trăiască în această incertitudine: „În momentul de faţă, există tehnici şi aparatură aferentă, înalt performantă, care pot stabili cu precizie maximă cauzele decesului, inclusiv în cazul vechilor faraoni din urmă cu mii de ani”. Un deces de acum şapte decenii ar fi un mizilic.

Ar fi multe lucruri de zis despre Goga. O lucrare publicată recent de biograf  – ce-i drept, într-un număr redus de exemplare – numără nu mai puţin de 1.102 pagini în format A4. Lucrarea ar fi trebuit să apară în volum, într-un tiraj adecvat. Din motive necunoscute, asta nu s-a întîmplat încă.

Publicat în revista „Opinia veche” (nr. 427, 9-15 aprilie 2012)