Meniu pentru sfîrşitul lumii

Pe holurile Universităţii de Agronomie din Bucureşti sînt lipite din loc în loc afişe în format A4. Invită lumea la o petrecere oarecare de sfîrşitul lumii, găzduită de un local mic, la capăt de Bucureşti. În program – muzică lăutărească, în meniu – vin de provenienţă incertă. Îmi pare cum nu se poate mai potrivit cu evenimentul: dacă ar fi ca finalul să fie supus la vot în mod democratic, aş pune ştampila pe varianta organizării de chefuri în formulă restrînsă, desfăşurate în clădiri vopsite în portocaliu şi verde brotac, oarecum reabilitate termic. Să mîncăm hamburgeri şi supe la plic, să uităm pentru o clipă de recomandările specialiştilor. Apoi, lăutari să fie destui, cît să acopere lătratul cîinilor mahalalei. În rest ne-om descurca, Doamne ajută. Şi sfîrşitul în sine ar trebui să fie modest, după posibilităţi: să vină peste noi o gripă porcină, ceva, să începem să strănutăm şi gata.

Sînt însă conştient că după numărătoarea voturilor ar ieşi ceva mult mai spectaculos. Majoritatea pămîntenilor consideră că li se cuvin spectacole grandioase, vor să vină îmbrăcaţi cu hainele cel bune. Să fie lume buluc, ca la o nuntă reuşită: sute de perechi, aranjate la mese după grade de rudenie şi relaţii de serviciu, pe scaune îmbrăcate în huse cu fundiţe. Vor să mănînce măcar acum o bucăţică mai bună: rulouri de şuncă cu brînză înăuntru, piftii colorate, icre pe bucăţi mici de pîine şi andive caramelizate pentru vegetarieni. Iar cînd o fi să vină clipa cea mare, vor să iasă cu toţii pe terasă pentru a asista, ca în „Dr. Strangelove”, la explozii nucleare succesive, pe versurile piesei „We’ll meet again”, ori la fantastice ploi de meteoriţi. Se  vor strînge în braţe, vor pune ultimele poze pe Facebook. Clienţii Apocalipsei vor emoţie, vor lacrimi de toţi banii, vor fotogenie.

Între timp, cei care au speranţa că va exista totuşi scăpare îşi amenajează de zor buncăre spaţioase, blindate de borcane cu murături, pentru mahmureala de după. Unii, mai comozi din fire, au cumpărat din vreme kitul de supravieţuire pus la punct de o companie de profil din Federaţia Rusă, care include – pe lîngă pastile de inimă, săpun, lumînări, o pungă de hrişcă, o agendă şi un creion – o sticlă de vodcă din aia bună. În materie de Apocalipsă – ca în toate celelalte aspecte ale vieţii – trebuie să predomine confortul şi bunul gust, e clar.

Şi mai trebuie cîte puţin din toate. Am văzut de curînd un reportaj despre pregătirile unui domn din Republica Moldova. „Dacă e să murim, avem ce mînca”, a concluzionat omul, după enumerarea proviziilor personale. Dacă ne uităm la ofertele de sezon ale marilor hipermarketuri, nu putem decît să-i dăm dreptate. Sfîrşiturile de lume sînt mult mai bine aprovizionate ca înainte, poate că-i păcat să nu profităm acum.

Publicat în revista „Opinia veche” (17-23 decembrie 2012)